Un raport al Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în muncă descrie un scenariu îngri jorător al zilelor noastre, în care milioane de salariaţi din domeniul ospitalităţii susţin că au parte de hărţuire şi discriminare la locul de muncă.
În restaurantele, barurile, cluburile, cafenelele şi hotelurile din Uniunea Europeană, lucrează în prezent aproape opt milioane de persoane, din care peste jumătate sunt tineri ce probabil au ales acest drum ca poartă de intrare pe piaţa muncii. Potrivit ultimelor statistici europene, foarte mulţi dintre ei se simt discriminaţi la locul de muncă, şi mai mult, se confruntă cu diferite cazuri de violenţă şi hărţuire din partea clienţilor, colegilor şi chiar angajatorilor.
PRO ŞI CONTRA
Raportul EU-OSHA susţine că faţă de personalul din alte industrii, angajaţii din Horeca au parte mai des de cazuri de intimidare (12% în comparaţie cu 8,5%), violenţă fizică (6,5% în comparaţie cu 3,5%) şi atenţie nedorită cu tentă sexuală (8% în comparaţie cu 2%). De asemenea, 10,5% dintre aceştia se consideră discriminaţi, în special cei care lucrează în puburi, discoteci, cluburi de noapte şi baruri.
Concluziile celor de la EU-OSHA sunt contrazise de reprezentanţii angajatorilor din industrie, care afirmă că în restaurantele lor nu se întâmplă astfel de cazuri. “O mare parte a angajaţilor noştri sunt studenţi şi ei lucrează în această companie tocmai pentru mediul plăcut, sigur şi pentru programul flexibil pe care îl oferim”, susţine Cristina Timotin, training manager al restaurantelor Pizza Hut, care numără în prezent 13 unităţi. Mai mult, aceasta crede că riscurile pe care le întâmpină angajaţii din Horeca sunt minime, iar mediul şi volumul de muncă sunt adaptate prevederilor legale.
MEDIU DE LUCRU RISCANT
Într-adevăr politicile de sănătate şi securitate care se aplică în acest sector sunt puţine şi se referă la igiena produselor alimentare, precum şi la interzicerea fumatului, ceea ce a condus, în anumite situaţii, la măsuri suplimentare de securitate şi sănătate. La nivel european, drepturile lucrătorilor sunt acoperite prin Directiva-cadru 89/391/CEE, care prevede obligativitatea generală a angajatorilor de a evalua riscurile şi de a asigura securitatea şi sănătatea tuturor angajaţilor la locul de muncă.
Însă, potrivit EU-OSHA, întrucât 90% din ansamblul structurilor Horeca sunt de mici dimensiuni, deseori angajatorii nu dispun de timp şi de resursele necesare pentru a înţelege şi urma problematica legislativă referitoare la acest sector. De aceea, punerea în aplicare a legislaţiei la nivelul companiilor pare să constituie o problemă semnifi cativă în acest sector.
Şi totuşi, lucrul într-un restaurant, club sau cafenea presupune în primul rând muncă fizică, mai exact statul prelungit în picioare, transport şi ridicare, mişcări repetitive, combinate adesea cu alte condiţii de muncă nefavorabile.
Aproximativ 29% dintre lucrătorii din sector sunt expuşi la zgomot şi peste 4% consideră că acest lucru le pune în pericol sănătatea. Lista stabilită de EU-OSHA poate continua cu riscul de a lucra în medii unde temperaturile înalte alternează cu cele scăzute, cu pericolul tăieturilor şi arsurilor, cu cel al î mpiedicărilor, alunecărilor şi căzăturilor cauzate de pardoseli umede şi alunecoase. Se pare că aceste accidente sunt însă destul de rare şi nu foare grave, după cum susţin operatorii de restaurante.
“Nu s-au înregistrat până acum decât accidente minore: alunecări, arsuri, zgârieturi”, afirmă Alina Spiridon, training manager al restaurantelor KFC, adăugând că nu crede că lucrătorii din Horeca se confruntă cu riscuri mai mari decât în alte industrii. O afirmaţie greu de contrazis, dacă luăm în calcul că în cele 31 de restaurante KFC existente la nivel naţional lucrează peste 1.200 de angajaţi.
Pe lângă riscurile fizice, raportul EU-OSHA identifică şi riscuri de natură psihosocială, cum ar fi durata excesivă a timpului de lucru şi orare atipice. O mare parte a muncii este efectuată în intervale de timp în care alte persoane nu lucrează în mod obişnuit, de unde apar şi dificultăţile privind menţinerea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea personală.
COMUNICARE DEFICITARĂ
Argumentele sunt din nou contrazise de angajatori, care afirmă că orice angajat nou beneficiază în primele săptămâni de muncă de traininguri specializate, iar la fiecare câteva luni activitatea lor este reevaluată în vederea unei posibile promovări. Cristian Savu, directorul de comunicare al lanţului de restaurante McDonald’s România, consideră că angajaţii restaurantelor pe care le reprezintă au toate condiţiile de lucru necesare, cu un program absolut normal, care variază între 8,4 şi 2 ore, în funcţie de dorinţa muncitorilor, care, în cazul acestei companii, sunt în majoritate tineri. Reprezentantul McDonald’s recunoaşte că cei care lucrează în industria Horeca trebuie să aibă o anumită condiţie fizică, motiv pentru care starea lor de sănătate este permanent supravegheată.
“Avem cabinete cu care lucrăm pentru a verifica în mod constant sănătatea angajaţilor”, spune Savu. McDonald’s România deţine cel mai mare lanţ de restaurante de pe piaţa de profil, având la ora actuală peste 55 de unităţi, în care lucrează mai mult de 4.000 de angajaţi. Fiecare restaurant are între 80 şi 120 de salariaţi, iar pentru anul viitor compania şi-a propus să-şi depăşească numărul de 5.000 de angajaţi, ca urmare a noilor deschideri ce vor avea loc.
PASIUNE ŞI SACRIFICII
Având o experienţă de 30 de ani în domeniu, Martin White, fostul Executive Chef al Athenee Palace Hilton, recunoaşte că barurile, restaurantele sau hotelurile “nu sunt şi nu au fost niciodată un loc de muncă obişnuit, cu program de opt ore”.
Atunci când numărul clienţilor e mare, nici nu se mai pune problema orarului clasic şi trebuie “să munceşti atât cât este nevoie”. “În această industrie nu e anormal să munceşti şi până la 18 ore zilnic”, mai spune White, adăugând că nu crede că angajaţii sunt supuşi unor riscuri mari, întrucât condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit, iar dotarea bucătăriilor a evoluat considerabil faţă de acum câţiva ani. La rândul său, Răzvan Pîrjol, directorul THR, unitate de pregătire a angajaţilor din Horeca, crede că lucrătorii din aceste instituţii fac parte în toată lumea “dintr-o fâşie mai slab plătită decât în alte sectoare de activitate”. Acelaşi lucru, spune el, se întâmplă şi peste Ocean, unde, în schimb, bacşişul reprezintă un stimulent puternic pentru comportamentul angajaţilor faţă de clienţi. Mai mult, Răzvan Pîrjol întăreşte afirmaţia potrivit căreia “nu toată lumea este făcută să lucreze cu publicul sau în industria Horeca”, acestea fiind meserii care cer “pasiune”şi “sacrificii”.
PREVENIREA RISCURILOR
Patronii şi managerii din Horeca pot evita ca lucrătorii lor să fie nemulţumiţi de condiţiile de muncă prin punerea în valoare a meseriei pe care o fac, de la apelativ, uniformă, până la explicarea importanţei angajatului în bunul mers al afacerii.
“Un plan de carieră cât de mic, poate să le dea în special celor mai tineri, o viziune asupra unei posibile evoluţii profesionale”, arată Răzvan Pîrjol.
Importante pot fi şi diferitele recompense financiare şi nu numai, pentru eforturile depuse de un angajat.
O contribuţie considerabilă în evitarea acestui fel de situaţii o au şi lucrătorii, care după ce au conştientizat riscurile de la locul de muncă pot discuta cu responsabilii, pentru a obţine sprijinul necesar în implementarea măsurilor de prevenire.
De asemenea, EU-OSHA recomandă operatorilor de restaurante să creeze partene riate care să le permită lansarea unor iniţiative mai ample la nivel naţional sau sectorial.
Sursa: Food&Bar